Filip al IV-lea (Filip cel Frumos) domneste la inceputul secolului al XIV-lea ca stapan absolut al Frantei. De o frumusete legendara, cu o privire glaciala in care se citeste dispretul, acest rege, a carui trasatura principala de caracter este vointa, se opune suprematiei papale, instalandu-si propriul papa la Avignon, reduce seniorii turbulenti la tacere, ii biruie pe flamanzi si pe englezii din Aquitania, lucrand metodic la consolidarea unui stat centralizat. Singurii care reusesc sa i se opuna sunt cavalerii templieri. Organizatie puternica din punct de vedere militar, religios si financiar, acestia il nelinisteau pe Filip prin independenta lor, iar bogatiile lor ii starneau lacomia. Conducatorii ordinului sunt intemnitati si, cu ajutorul sfetnicului regal care aduna false dovezi incriminatoare, li se insceneaza un proces la tribunalul ecleziastic care ii condamna la ardere pe rug; prada flacarilor, ei blestema toata semintia regala a Frantei.